Cum mi-am ales primul MTB (cu puțin ajutor)
De ce prima mea bicicletă e second-hand: una pe care să învăț liniștită, fără frica de a o zgâria sau de a cădea.
Pe 21 septembrie am găsit-o. Pe 24 am mers după ea. Dar stai să-ți povestesc ce a fost până acolo, pentru că au fost câteva zile în care mi-am dat seama cât de puțin știu.
N-aveam habar ce branduri contează, ce să caut sau la ce să mă uit într-un anunț. Așa că cel mai mare research l-a făcut Edy. Eu am stat lângă el și am încercat să țin pasul: ce frâne sunt bune, la ce furcă să mă uit, ce contează la rear shock. Am dat din cap de multe ori fără să înțeleg tot. Furca, de exemplu, credeam că e doar pentru confort. Mi-a explicat că ține roata din față lipită de sol, iar de asta depind aderența și controlul, exact la roata care frânează și virează cel mai mult. Asta, măcar, mi-a rămas.
Am hotărât să luăm una second-hand. Am hotărât-o amândoi, dar Edy m-a îndrumat spre ea, pentru că mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu. Știa că pe o bicicletă nouă, știind cât costă, aș sta cu o frică enormă. Fiecare zgârietură ar veni cu un nod în stomac. Aș merge cu frâna trasă și cu ochii mai mult pe cadru decât pe drum. N-aș avea curaj să încerc traseele mici de pământ din parcuri sau coborârile pe pietriș, printre rădăcini, de frică să nu cad și s-o lovesc.
Pe una second-hand pot să greșesc. Pot să cad, s-o zgârii, s-o iau de la capăt. Și nu e pentru totdeauna: când o să prind curaj și o să mă descurc, o să luăm una nouă, mai bună. Deocamdată, asta e bicicleta pe care învăț.
Ne-am uitat la mai multe pe OLX. Pe ea am văzut-o și am zis: asta. Bergamont Contrail 6.0, full suspension, albastră toată. Albastrul e culoarea mea preferată, așa că n-a fost greu să mă îndrăgostesc. Edy s-a uitat atent pe specificații și mi-a zis că e numai bună pentru mine.
Doar că la second-hand, ce vezi în anunț e doar jumătate. Pe 24, când am mers după ea, ne-am uitat cât de uzate sunt furca și amortizorul. Erau bune. Și așa a devenit a mea. Bicicleta mea albastră.
Încă nu știam mare lucru despre ea. Nici despre mine pe ea. Dar știam că pe asta o să învăț și că pot să greșesc pe ea cât e nevoie.
A doua zi eram deja cu ea în Herăstrău.
Scriu ca începătoare: ce povestesc aici e ce a mers (sau n-a mers) pentru mine, nu un sfat de specialist. Pentru tehnică și siguranță, întreabă un instructor sau un service de încredere.